frica

Deși trăim în epoca cea mai prosperă și mai sigură a istoriei umane cunoscute, nevoia de siguranță a devenit pilonul central al civilizației noastre. Păstrând perspectiva istorică, chiar dacă trecem printr-o perioadă care generează frici și îngrijorări de tot felul (medicale, economice, sociale), 2020 nu este cel mai rău an prin care trece umanitatea, deși asta pare să fie concluzia generală.

Frica face parte din viața noastră și, în doze rezonabile, ăsta este un lucru bun. Frica nu este ceva nou: strămoșii noștri coabitau cu frica și au supraviețuit cu ajutorul ei. Tot frica i-a împins la colaborare și i-a determinat să-și schimbe stilul de viață, să inoveze și să evolueze.

Coabitarea cu frica

frica - joseph campbellFrica este o trăire de natură fizică, ea se manifestă în prezent, este de scurtă durată și are un obiect perceptibil clar definit. Ea este declanșată de mecanisme fiziologice și are rolul de a pregăti corpul pentru acțiune. Este un element esențial al dezvoltării personale. Totuși, putem remarca ușor atitudinea lumii moderne față de frică: aversiunea sporită, așteptarea nerealistă și demersul obsesiv de a o elimina complet din viața noastră.

Frica generează, la rândul ei, îngrijorare. Manifestată pe termen scurt, îngrijorarea este naturală și de bun augur, deoarece proiectează dorința noastră de a avea grijă de noi și de cei din jurul nostru și ne ajută să luăm măsurile necesare pentru a rezolva situația care a generat-o.

Frică → Îngrijorare → Anxietatea

Îngrijorarea manifestată pe termen lung se transformă în anxietate. Anxietatea este o trăire de natură mentală, de lungă durată (care tinde să se permanentizeze), nu are un obiect clar definit și „paralizează” (în sensul în care individul nu acționează, ci rămâne blocat în tipare negative de gândire, emoție și comportament). În timp ce îngrijorarea este o emoție funcțională, anxietatea este disfuncțională, tot așa cum tristețea este funcțională, pe când depresia nu. Fiind o stare mentală, anxietatea păcălește mintea să evite ancorarea în momentul prezent, gândurile individului oscilând între un trecut generator de distorsiuni în interpretarea realității și între un viitor care proiectează așteptări negative exagerate.

Revenind la realitatea momentului, frica (de scurtă durată) a generat îngrijorarea care ne-a ajutat să luăm măsurile necesare pentru a realiza situația crizei medicale. În prezent, se pare că toate gândurile noastre se orientează exclusiv spre viitor, anticipând scenarii catastrofale și invitând la măsuri de siguranță care par să nu se mai justifice. Nu cumva, la nivel de societate, ne deplasăm spre o anxietate generalizată? Există o linie fină între îngrijorare și anxietate și este foarte ușor să ne transformăm dintr-o societate funcțională într-una disfuncțională! În definitiv, ce ne propunem la nivel social? Siguranță 100% pentru totdeauna?

Bine de înțeles și știut!

Atât observațiile empirice ale fiecăruia dintre noi cât și studiile științifice demonstrează fără echivoc că prea multă grijă și siguranță împiedică dezvoltarea în orice domeniu. Părinții extrem de protectori, nu numai că vor îngreuna evoluția copilului, dar îi vor transmite tipare negative mentale și comportamentale, limitându-i experiențele necesare formării lui  (prin grija exagerată de „a nu păți ceva”, descurajându-l să încerce lucruri noi, imprimându-i frica de necunoscut și poate chiar de viitor, subminându-i încrederea în sine și transformându-l într-un „neajutorat”) și astfel orientându-l către o viață emoțională nefuncțională.

În lipsa fricii nu se poate dezvolta curajul, reziliența, nu se învață abordarea riscului, nu există inovație și nici progres.  Siguranța excesivă ne face fragili și mulți dintre noi coabităm mai bine sau mai rău cu anxietatea învățată de la mediul în care am crescut.

Dacă toate aceste lucruri sunt deja cunoscute „și de bun simț” pentru marea majoritate dintre noi și dacă acceptăm efectul lor la nivel individual, de ce nu le observăm dinamica și la nivelul social? De ce nu putem accepta că o societate menținută pe termen lung într-o stare de îngrijorare, orientată nu spre realitatea prezentului, ci spre anticiparea unui viitor sumbru (pe care îl vom „controla” doar cu măsuri protective care vor garanta siguranța tuturor) nu ne întărește, ci ne face mai vulnerabili?

Anxietatea se instalează gradual, însă se declanșează brusc și fără să anunțe. În prezent, îndelunga distanțare socială (deși, în fapt, este o distanțare fizică) nu ne permite comuniunea reală, comunicarea directă și gestul atingerii autentice care vindecă stările sufletești solicitante. Dacă nu rămânem vigilenți, înainte să ne dăm seama, ne vom fi transformat într-o societate de neajutorați, care se teme fără motiv real, care nu mai trăiește în prezent și care se consumă emoțional cu protejarea excesivă de un viitor apocaliptic. Vom fi devenit „siguri”, dar nefuncționali!

Să revenim cu picioarele pe pământ!

Nu contest existența virusului care a declanșat această grijă și nici un condamn măsurile luate pentru a ne proteja. Atrag doar atenția că, după ce frica și îngrijorarea naturală care au generat aceste măsuri au trecut, ne îndreptăm către o anxietate generalizată. Recomand o mai echilibrată analiză și alegere a acțiunilor individuale și instituționale și readucerea libertăților și alegerilor umane la masa deciziilor. Ne protejăm de un viitor incert, prezicând o lume total transformată. Poate ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și revenirea la o normalitate funcțională.

Așteptăm soluții de la „sistemul” care ne protejează, uitând că și „sistemul” este format din oameni. Acești oameni, mai ales în situații excepționale, reacționează în baza propriilor tipare de gândire și conform propriilor frici și îngrijorări. Ne sunt propuse soluții categorice (vaccinuri insuficient cercetate și testate, muncă și școală online, modalități automate de monitorizare a sănătății, a modului în care circulăm, a persoanelor cu care ne întâlnim, a distanței pe care o păstrăm, ni se impune izolare), toate pentru siguranța noastră. Dar ce facem cu cei care și-ar asuma riscuri calculate, care preferă să nu trăiască îngrijorați permanent, care valorizează intimitatea și libertatea alegerilor care nu îi pun în pericol real pe ceilalți?

Părinții, copiii și lecțiile vieții

Ne-am izolat în case, de teama îmbolnăvirii, dar ne condamnăm în egală măsură la aceasta. Ce se întâmplă cu imunitatea unui om care se izolează de mediul său și se dezinfectează constant și obsesiv, eliminând astfel și bacteriile necesare propriei sănătăți? Ce se întâmplă cu corpul unei persoane în vârstă care nu poate să facă mișcare 8 săptămâni? Ce beneficii au copii care sunt închiși într-un apartament și care ajung, invariabil, în fața unui ecran?

Ca femeie, am instinctul de a ocroti tot ceea ce mă înconjoară. Tot ca femeie, știu că este o diferență între protecție și cocoloșire. Ca mamă, îmi doresc să-mi feresc copilul cât pot, dar înțeleg și accept că trebuie să îl las să întâmpine viața, cu bunele și cu relele ei, să învețe de la frică, să-și șlefuiască caracterul, să devină un individ puternic și autonom, chiar dacă asta înseamnă să îmi confrunt întâi eu propriile frici și să îmi moderez propriile îngrijorări.

La urma urmei, chiar și confruntați cu această criză, ce ne dorim pentru noi și pentru copii noștri? O viață cu masca antivirală pe chip? Aceasta, la un moment dat, poate fi dată jos. În locul ei rămâne, însă, o mască imaginară a fricii, pe care riscăm să o purtăm toți, toată viața!

Foto: Marina VitaleUnsplash

Georgiana este o călăuză către adevăratul potențial uman. De 24 de ani lucrează cu, printre și pentru oameni, oferind suport pentru descoperirea și potențarea talentului individual prin auto-cunoaștere. Alegerea ei este să îi ajute pe oameni să-și definească echilibrul și să se armonizeze cu mediul în care trăiesc. Combinând 12 ani de experiență în companii multinaționale, cu 12 ani de antreprenoriat internațional (oferind servicii de consultanță, recrutare, training, coaching în 13 țări) și numeroase certificări și calificări, Georgiana și-a creat metodele proprii prin care te ajută să te cunoști profund, să îți clarifici ce dorești și să îți materializezi deplin și durabil această transformare.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *