umbră

La începutul acestei luni am avut marea bucurie să anunțăm oficial lansarea programului Esențe feminine, primul desfășurat în cadrul Laboratoarelor Feminității. Descoperă seria de ateliere pe care le propunem și vei înțelege de ce deloc întâmplător publicăm astăzi articolul Andrei Gavrilă, sugestiv intitulat Cu iubire despre umbră.  

* * * * * 

De mici suntem învățați să ne gândim fie la cea a fost (de regulă ca să nu mai repetăm greșeala), fie la ce va fi (din insatisfacție față de ce ni se întâmplă). Acum însă, putem conștientiza că această frică a minții de a trăi în prezent ne ascunde cine suntem cu adevărat aici și acum. Așa cum spunea o prietenă, toate stările emanate din frică pe care le experimentăm sunt naturale și au un efect benefic câtă vreme sunt de scurtă durată. 

Stările de frecvență emoțională joasă, specifice fricii, mai ales dacă se adună într-un număr mai mare, pot aduce după sine acea noapte a sufletului, soră cu depresia. Și oricât ne-am strădui să vedem luminița de la capătul tunelului ea întârzie să apară. De ce? Pentru că indiferent cât de pozitiv încerci să fii în viață, dacă nu devii perfect conștient de propriile tipare ale Umbrei, nu vei putea niciodată să le depășești și să îți activezi frecvențele superioare. Căci da, în Umbră se află un mare potențial de transformare și manifestare a unor aspecte încă neexplorate. În această etapă, ne putem confrunta cu frica de a nu accepta ce putem manifesta. Suntem obișnuiți să stăm la căldurică, în zona de confort.

Înțelegerea, acceptarea și integrarea Umbrei  

Curiozitatea mea de cercetător uman m-a împins spre subiectul Umbrei, ghidată fiind de Energia Feminină trezită la viață. În primul rând mi-am asumat întâlnirea cu aspecte mai puțin plăcute despre mine. Cu pași mici, cu ajutor și sprijin din partea „fetelor șugubețe de la Feminine Lab, m-am descoperit pe mine însămi „in the dark side”. Spre surprinderea mea, am îndrăgit Umbra tocmai pentru că am conștientizat că îmi poate fi de folos. Ceea ce am învățat a fost să nu-mi fie frică de întunericul pe care îl văd în lume sau în mine.

Și am mai concluzionat că Umbrei îi este dor de lumină. Ea este o regiune a sufletului înfometată de iubire, care tânjește după iubire. Umbra mea avea nevoie de mine, avea nevoie de curajul și lumina mea, avea nevoie de căldura mea. Umbra era lipsită de putere fără mine și când mă împotriveam ei, o hrăneam, la fel cum atunci când mă temeam de ea, îi dădeam putere. 

În mai puține cuvinte, am înțeles că Umbra reprezintă acele aspecte rănite care au nevoie de vindecare. Cu intenția de vindecare am pornit la drum. Și când am luminat Întunericul, când l-am privit în față cu înțelegere și acceptare, mi-am dat seama că nu mai poate fi întuneric.

Și totuși, ce reprezintă Umbra? 

Înțelegerea mea asupra acestui subiect vreau să o împărtășesc cu voi în speranța unei noi perspective asupra experiențelor voastre viitoare. De aceea îi spun fiecăreia: 

Nu mai fugi de umbră căutând lumina, ci fii lumina care ești, manifest-o, și umbra își va căuta sfârșitul, la fel cum zorii zilei urmează nopții. Permite-ți să simți curajul și iubirea ce trebuie descoperite în sinele inferior pentru ca aceasta să se poată disipa în tărâmurile necunoscute ale Sinelui Superior.

Și totuși, ce reprezintă Umbra? După părerea mea, Umbra se referă la aspectele nevindecate, reprimate sau neacceptate de către noi înșine, dar mai ales de societate, familie, prieteni. Rănile noastre, cele de toate zilele, supurează, colcăie, nasc monștrii. Și la un moment dat ne întrebăm ce e în neregulă cu noi. Totul este așa cum este, nu e nici bine, nici rău,  numai că fără iubire ne zbatem ca peștii pe uscat. Realizăm că tot ce știm despre iubire se rezumă la atașament, iluzie, resentimente, vină, frică, rușine, troc emoțional (îmi dai – îți dau), toate acestea în diferite forme sau combinații. Apar oboseala și epuizarea, iar deodată te simți devitalizat. Menținerea minții pe nivele de joasă frecvență te seacă de energie. Vrei o rezolvare din exterior, vrei ca șarada să înceteze și viața să-ți ofere noi motive de a te bucura de ea. Am obosit!”, vei spune într-o zi și atunci vei înțelege cuvintele lui Bertholt Brecht: 

Pe peretele meu atârnă o mască de lemn japoneză. Chipul unei demon rău, lăcuit cu aur. Plin de compasiune privesc venele umflate ale frunții ce arată cât de obositor e să fii rău.

În marea Lui iubire față de creație, Dumnezeu ne arată noi forme ale iubirii: libertate, tandrețe, gingășie, autenticitate, pasiune, creativitate, împărtășire. Spun noi forme ale iubirii, căci am uitat (așa a fost înțelegerea) în mod voit, la naștere, formele divine ale Iubirii. Am făcut asta, în special, pentru a experimenta lecțiile pe care le aveam de parcurs, pentru a integra adevăratul sens al Iubirii. Altfel spus, Dumnezeu a permis Întunericul pentru ca oamenii să observe și să aleagă Lumina. O personificare a Întunericului ar spune:

Eu sunt Furtuna, eu sunt Haosul, dar sunt și Dumnezeu. Eu sunt Divinul Feminin și sunt alături de Dumnezeu. Merit Lumina! Eu sunt Lumină! Eu sunt întunericul din lumină și lumina din întuneric. Eu sunt ceea ce sunt!”.

Sfântul Isaac Sirul spunea:

Focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care ești condamnat să o contempli veșnic.

O experiență cu Umbra mea

Ceea ce am conștientizat de când lucrez cu Umbra este că avem puterea de a transmuta emoțiile negative într-un înțeles mai înalt privind evenimentele din perspectiva Conștiinței Divine.

Aș vrea să împărtășesc cu tine una dintre întâlnirile mele cu Umbra (frică, furie, frustrare, neîncredere, etc.) în speranța că va fi de ajutor pt tine. După ce evenimentul s-a consumat am conștientizat emoția. Ce am simțit în acel moment? Pentru mine răspunsul a venit sub forma: Sunt furioasă!” Și Observatorul meu interior a spus: și simțit furie!”Ai manifestat furia? m-a întrebat apoi.  Nu! am zis. De ce?. Păi nu vreau să știe lumea că sunt furioasă. Și-n plus, ce impact ar avea manifestarea furiei (înjurat, țipat) asupra celorlalți?” i-am răspuns eu. Am realizat că prin prisma furiei, realitatea înconjurătoare se exprimă prin neacceptare, rebeliune, judecată, luat peste picior, superioritate, intransigența, comunicare defectuoasă, suspiciune, suferință. Orice auzeam în jurul meu era prost. Orice vedeam în jurul meu era imposibil de acceptat. De ce erai furioasă?era întrebarea care îmi tot venea în minte. Pentru că nu-mi plac noile reguli, pentru că am o reticență la schimbare. Wow! 

Schimbările au nevoie de timp. Eu am nevoie de timp ca să înțeleg la ce-mi folosește și dacă îmi folosește schimbarea, spunea partea răzvrătită din mine. Am privit partea asta furioasă din mine cu compasiune și i-am zis: Te înțeleg! Te accept în totalitate și-ți dau timpul necesar pentru acceptare. Creez pace în mintea și inima mea. Te iubesc și ești în siguranță!. În următoarea clipă am simțit cum tumultul emoțional se estompează și pot să renunț la fricile distructive, la îndoielile ce mă bântuiau, la grijile inutile. Pentru că totul era normal, fix așa cum era, iar echilibrul meu interior depindea doar de mine. 

Acum știu că atunci când eu sunt în echilibru pot să determin în jurul meu o stare de armonie. I-am mulțumit furiei pentru că m-a învățat cum să mă poziționez față de mine însămi și față de ceilalți. 

Am o nouă prietenă, Umbra mea! 

P.S. Acelor femei aflate pe calea transformării de sine, doresc să le adresez un îndem. În weekend-ul 21-22 noiembrie 2020 , în cadrul atelierului Lumini și umbre femine, cu susținerea fondatoarelor Femine Lab, ai ocazia nu doar să înțelegi din perspectiva intelectuală Umbra, ci să și lucrezi cu ea pentru vindecarea unor aspecte ale acesteia. Vino, cunoaște-ți și vindecă-ți Umbra! Așa îți poți manifesta cu adevărat bucuria de viață și feminitatea

Încă nu știu cine sunt! E bine sau nu eu aleg să fiu … în funcție de moment “ spune Andra când vorbește despre ea. Spirit trăitor în lumea teatrului, reflexoterapeut-maseur și cercetător al naturii umane, Andrei îi place cel mai mult să fie ea însăși și să valseze cu tot ceea ce o înconjoară. Dansând între sacru și profan, lumină și întuneric, luptă și abandon, credință și nesupunere, Andra a învățat să se transforme creând realitatea potrivită fiecărui moment. Andra ne aduce aminte că pentru om e mai important drumul decât ținta. Fiecare pas este o nouă oportunitate pentru a deprinde arta de a trăi împăcat cu cine ești, arta alchimiei care păstrează esența tuturor lucrurilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *